April 11, 2007

Ursul şi berea

Mie îmi place să mănânc. Acum stau pe cântar şi scriu cât de mult îmi place să mănânc. Mă uit în oglindă. Văd că lângă pata de ulei de pe tricoul meu albastru a apărut una de ketchup. După ce vecinul meu Costică mi-a rupt tricoul galben, preferatul meu, nevastă-mea mi-a luat altul albastru. Doar sunt preşedinte de bloc acum.
Încerc să-mi aduc aminte când am mâncat eu ultima oară ketchup. Cred că de Paşte când am mâncat mielul ăla cu gust ciudat. Oricum, vecinii o să creadă că am mâncat nu ştiu ce friptură împănată la cuptor. Ăştia mă bănuie că fur din fondul de rulment … Dacă mă uit bine la pata asta de ketchup seamănă cu o sticla de bere. Nevasta-mea a început să facă mişto de mine. Înainte să ne culcăm, îmi zice că am făcut o burta ca de urs de la câtă bere beau. Probabil canicula e de vină.
Îl sun pe Pandele, vicepreşedintele. Azi e duminică şi ca de obicei ţinem şedinţa de bloc în aer liber. Pe bloc stăm toţi la o bere şi câte un mic... din fondul de protocol. Ne adunăm toţi şi începem să turnăm bericioaica pe gâtlejurile noastre uscate.
După trei rânduri de bere discuţia degenerează. ... Încep atacurile asupra mea. Cum că aş fi cheltuit banii administraţiei în scop personal. Că am făcut burtă de la câte fripturi şi bere am îngurgitat. Mă enervez rău de tot când îi văd că râd de mine, toţi făcându-mă urs. Pandele sare în ajutorul meu, dar ridicându-se brusc de pe scaun dă cu fruntea de sticla pe care o agitam eu deasupra capului. I-am spart capul. Nu s-a supărat, pentru că ştie că mâine am să-i fac cinste cu bere din fondul blocului. Îi vom bârfi pe toţi: pe castor, pe elefanţi, pe maimuţică, pe iepuroaică, pe pisicuţă chiar şi pe coker. De la atâta stres am slăbit 2 kg. Canicula e de vină.
_____
Articol publicat în revista DECI, suplimentul Academiei Caţavencu, iunie 2003.

No comments:

Post a Comment