Atunci când telefonul îmi sună, de cele mai multe ori răspund. Alo! Cu siguranţă că dacă ştiam ce va urma nu răspundeam la acel apel. „Nea Gigi ?!” mă ia pe un ton repezit vocea din receptor. Din câte ştiu eu şi sunt foarte sigur de asta, nu am fost, nu sunt şi nici nu voi fi niciodată, cel puţin în această viaţă, nea Gigi. Aşa că îi răspund politicos că NU, nu sunt nea Gigi şi nici nu vreau să fiu şi închid.
Trece o oră, trec două, ba chiar trec trei ore fără ca telefonul meu să mai sune. Până la urmă inevitabilul se produce şi sună… şi sună. Îmi iau inima în dinţi şi răspund ca de obicei cu alo. Când aud iar: „Nea Gigi ?!” Primul impuls a fost să închid, dar de dragul conversaţiei zic încrezător: „Da!”. „Ce zici, bre nea Gigi vând terenul ăla?” „Vinde-l mă, spun eu autoritar, şi nu mă mai deranja!” Omul, oricine ar fi fost el a înţeles şi nu a mai sunat. Oare s-a prins că format greşit numărul de telefon…
Trece o oră, trec două, ba chiar trec trei ore fără ca telefonul meu să mai sune. Până la urmă inevitabilul se produce şi sună… şi sună. Îmi iau inima în dinţi şi răspund ca de obicei cu alo. Când aud iar: „Nea Gigi ?!” Primul impuls a fost să închid, dar de dragul conversaţiei zic încrezător: „Da!”. „Ce zici, bre nea Gigi vând terenul ăla?” „Vinde-l mă, spun eu autoritar, şi nu mă mai deranja!” Omul, oricine ar fi fost el a înţeles şi nu a mai sunat. Oare s-a prins că format greşit numărul de telefon…
Din păcate a doua zi mi-am dat seama că gluma se îngroaşă. Telefonul a sunat, eu am răspuns, dar de data aceasta era altă voce la telefon care m-a întrebat aşa cum deja mă obişnuisem: „Nea Gigi? Ma-ta eşti?” Iniţial am vrut să trântesc o înjurătură şi să-mi arunc telefonul cât mai departe posibil, dar omul care mă sunase a spus-o pe şleau: „Bre nea Gigi, să ştii că nea Titi a murit! A murit înainte să vândă terenul ăla.” Am rămas mut. Nu ştiu dacă nea Titi a murit de bătrâneţe, a avut un accident sau orice altceva. Cert e că murise şi nu vânduse terenul pe care eu, adică nea Gigi cu care credea el că stă de vorbă, îi spusesem clar să-l vândă. După ce las deoparte întrebările fără răspuns care se îngrămădeau în capul meu încerc să clarific această încurcătură. „Dom’le eu nu cunosc nici un nea Titi…” „Haide bre, nea Gigi ştiu că ne-ai zis să fim discreţi, dar nu credeam că o să moară moşul aşa dintr-o farsă”, mă întrerupe interlocutorul meu. Deja simt cum îmi pierd minţile şi mă răstesc la telefon: „Dom’le eu nu cunosc nici un nea Titi şi eu nu sunt şi nici nu voi fi nea Gigi, aşa că lasă-mă în pace că ai greşit numărul.” „Dar nea Titi avea numărul matale…” zice vocea oarecum confuză. „Da, pentru că a greşit numărul de telefon şi eu ca prostul i-am răspuns.” „Bine bre nea Gigi, dar echipa cine o face acum?!” Brusc am închis telefonul pentru că mi-am amintit că începuse meciul…
No comments:
Post a Comment