Scrisoare de la Moş Crăciun

Dragă Cornel P.,
M-am hotărât să îţi scriu această scrisoare pentru că nu mai suport, trebuie să ştii şi tu ce anume am păţit din cauza ta. Ieri, în timp ce mă plimbam, incognito evident, prin magazinele pline cu cadouri, încercând să ies din mulţimea de gură-cască adunată să vadă cum se aprind beculeţele unui aşa zis brad făcut din metal, am auzit pe cineva strigând: „Uite-l pe Cornel P.!” Iniţial mi-am zis: „Cine e Cornel P.?” Apoi mi-am adus aminte că în urmă cu două nopţi când nu aveam somn şi în loc să fac ceva constructiv mă uitam la televizor, am auzit intervenţia telefonică a unui „arhinecunoscut” (până atunci) Cornel P. care susţinea cu lux de amănunte, că ştie unde se află Elodia. Nimeni nu ştia până atunci cum arăţi şi nici acum nu sunt sigur dacă cel care a strigat din mulţime te-a identificat corect după voce sau este doar o banală coincidenţă. Oricum indiferent care este adevărul, cert este că eu am întors capul să-l văd pe extraordinarul Cornel P. şi astfel am călcat cu piciorul drept într-o groapă săpată strategic şi pe deasupra şi neîmprejmuită în mijlocul trotoarului.
Ţin să precizez că nu am fost singurul care a călcat strâmb în acea groapă pentru că odată cu mine au mai întors capul să te vadă alţi şapte oameni, care se află în acest moment alături de mine, la spital, cu picioarele în gips. Aşa că dragă Cornel P. ţinând cont că din cauza ta sunt acum imobilizat la pat, cu piciorul împachetat până la genunchi în gips şi nu mai pot să-mi umplu sacul cu cadouri pentru copii şi nu numai, te împuternicesc ca în acest an de Crăciun să faci un cadou colectiv milioanelor de oameni care de luni bune aşteaptă o minune şi să ne spui odată unde se află Elodia.

În speranţa că şi anul acesta vei face cadouri minunate celor dragi, Moş Crăciun te salută şi îţi spune să te pregăteşti pentru că are o surpriză pentru tine…