Ora 7:05 - Mă trezesc. Instinctiv mă duc să fac un duş. În timp ce apa îmi atinge faţa simt cum tot corpul se trezeşte. Tresar. Închid robinetul şi privesc cum picăturile de apă se scurg pe corpul meu. Am senzaţia că apa îmi mângâie fiecare por. Oare ce se întâmplă cu mine, nu am mai simţit aşa ceva până acum.
Ora 7:45 - Sunetul strident al soneriei îmi întrerupe şirul întrebărilor la care încă nu găsisem răspuns. Deschid uşa. "Sunteţi gata?" mă întreabă bărbatul din dreptul uşii, îmbrăcat într-o uniforma ca cea a şoferilor din filmele americane. Chipul lui mi se pare cunoscut. "Da", răspund eu mecanic, încercând să-mi amintesc de unde îl cunosc pe acest om şi ce vrea de la mine. În faţa casei văd o limuzina. Îmi pun alte întrebări, văzând că bărbatul se îndreaptă puţin grăbit spre maşină. Îmi deschide portiera şi mă invită înăuntru. Încetez să-mi pun întrebări. Urc în maşină. "Unde mergem la ora asta?", îl întreb cu o voce temătoare. "Îmi cer scuze că am întârziat, dar fiind o zi mai specială, sper că domnii vor fi înţelegători", zice el crezând că eu i-am pus o întrebare ironică pentru că întârziase. Trebuie să trăiesc clipa. Doar sunt într-o limuzină şi am şoferul meu care m-a luat de acasă... şi nu ştiu unde mă duce!
Ora 8:02 - După vreo zece minute de mers, şoferul virează dreapta şi intră într-un garaj. Opreşte maşina în dreptul unui lift. Îmi deschide portiera. Cobor. Uşile liftului se deschid. "O zi bună şi mult succes, doamnă", îmi urează şoferul înainte să se urce în maşină. Dar stai eu sunt bărba... oops sunt doamnă!!! Păşesc încet spre lift. Liftiera îmi zâmbeşte. Ştie exact la ce etaj să mă ducă. Încep să-mi pun iarăşi întrebări. Oare cu cine m-or confunda oamenii ăştia? Şi de ce sunt doamnă?
Ora 8:05 - Liftul se opreşte la etajul opt. Nu ştiu ce să fac. Nici nu apuc să mă uit bine de jur împrejur că apare un bărbat slab, care duce cu greu câteva dosare. Îmi pune nişte hârtii în mână şi îmi şopteşte la ureche: "Sunt înăuntru, vă aşteaptă, mult succes!". Îmi deschide uşa unui birou. Intru. Patru bărbaţi în nişte costume impecabile, se ridică de pe scaune salutându-mă. Mă aşez. În gândul meu îmi zic că dacă am mers până aici cu toată încurcătura aceasta trebuie să văd măcar de ce mi-a urat toată lumea succes.
Ora 8:25 - După un sfert de oră în care cei patru mi-au prezentat situaţii, grafice şi previziuni pe care nu le-am înţeles, au trecut la subiect. "Trebuie să ne prezentaţi lista cu cei ce vor fi disponibilizaţi", îmi zice unul dintre ei. "Eu nu înţeleg nimic", zic eu, aruncându-mi ochii pe hârtiile pe care mi le dăduse slăbănogul. Văd lista disponibilizaţilor. Primul pe listă Cornel P. Mi se opreşte respiraţia…
Sună ceasul. E ora 8:30. Mă trezesc. Am avut un coşmar. Nu trebuie să pierd timpul azi, şefa mea decide în Consiliul de Administraţie noua organigramă şi eu am întârziat!
Ora 7:45 - Sunetul strident al soneriei îmi întrerupe şirul întrebărilor la care încă nu găsisem răspuns. Deschid uşa. "Sunteţi gata?" mă întreabă bărbatul din dreptul uşii, îmbrăcat într-o uniforma ca cea a şoferilor din filmele americane. Chipul lui mi se pare cunoscut. "Da", răspund eu mecanic, încercând să-mi amintesc de unde îl cunosc pe acest om şi ce vrea de la mine. În faţa casei văd o limuzina. Îmi pun alte întrebări, văzând că bărbatul se îndreaptă puţin grăbit spre maşină. Îmi deschide portiera şi mă invită înăuntru. Încetez să-mi pun întrebări. Urc în maşină. "Unde mergem la ora asta?", îl întreb cu o voce temătoare. "Îmi cer scuze că am întârziat, dar fiind o zi mai specială, sper că domnii vor fi înţelegători", zice el crezând că eu i-am pus o întrebare ironică pentru că întârziase. Trebuie să trăiesc clipa. Doar sunt într-o limuzină şi am şoferul meu care m-a luat de acasă... şi nu ştiu unde mă duce!
Ora 8:02 - După vreo zece minute de mers, şoferul virează dreapta şi intră într-un garaj. Opreşte maşina în dreptul unui lift. Îmi deschide portiera. Cobor. Uşile liftului se deschid. "O zi bună şi mult succes, doamnă", îmi urează şoferul înainte să se urce în maşină. Dar stai eu sunt bărba... oops sunt doamnă!!! Păşesc încet spre lift. Liftiera îmi zâmbeşte. Ştie exact la ce etaj să mă ducă. Încep să-mi pun iarăşi întrebări. Oare cu cine m-or confunda oamenii ăştia? Şi de ce sunt doamnă?
Ora 8:05 - Liftul se opreşte la etajul opt. Nu ştiu ce să fac. Nici nu apuc să mă uit bine de jur împrejur că apare un bărbat slab, care duce cu greu câteva dosare. Îmi pune nişte hârtii în mână şi îmi şopteşte la ureche: "Sunt înăuntru, vă aşteaptă, mult succes!". Îmi deschide uşa unui birou. Intru. Patru bărbaţi în nişte costume impecabile, se ridică de pe scaune salutându-mă. Mă aşez. În gândul meu îmi zic că dacă am mers până aici cu toată încurcătura aceasta trebuie să văd măcar de ce mi-a urat toată lumea succes.
Ora 8:25 - După un sfert de oră în care cei patru mi-au prezentat situaţii, grafice şi previziuni pe care nu le-am înţeles, au trecut la subiect. "Trebuie să ne prezentaţi lista cu cei ce vor fi disponibilizaţi", îmi zice unul dintre ei. "Eu nu înţeleg nimic", zic eu, aruncându-mi ochii pe hârtiile pe care mi le dăduse slăbănogul. Văd lista disponibilizaţilor. Primul pe listă Cornel P. Mi se opreşte respiraţia…
Sună ceasul. E ora 8:30. Mă trezesc. Am avut un coşmar. Nu trebuie să pierd timpul azi, şefa mea decide în Consiliul de Administraţie noua organigramă şi eu am întârziat!
_____
Un fragment din acest articol a fost publicat în revista TABU, aprilie 2006.
No comments:
Post a Comment